„Jucătorii mari găsesc mereu o cale”: Cum s-a reinventat Kyrie Irving în Boston

January 22, 2018

Pe 6 ianuarie, Boston Celtics a scăpat din infernul numit Barclays Center cu un succes uriaș, 87-85, și a plecat către Europa, pentru un meci din UK Series, conducând clasamentul din Conferința de Est și, mai important, dominând vizibil competiția de la distanță cu LeBron James și Cavalerii săi. O franciză istoric, de succes, dar cu sezoane recente mai puțin strălucite, Celtics au revenit pe linia de plutire în ultimii ani, dar în sezonul 2017 pare o echipă sudată care știe să atace și știe să se apere, iar liantul este un nume improbabil să ajungă lider: Kyrie Irving.

Cândva subordonatul lui James, Irving are acum propria echipă cu care să se bată la titlul NBA, iar duelul cu fostul său „șef” se anunță unul de foc.

„Nu vrem să fim ca celelalte echipe”, a spus Irving, imediat după meciul din Brooklyn, iar legăturile s-au făcut imediat. Titularii lui Celtics, care veneau după cinci succese consecutive în Big Apple au evitat obișnuitul meci de control pe care îl fac majoritatea echipelor din NBA, chiar dacă statistica le-o permitea, și au preferat să joace în locul unor zile libere înainte de Londra.

Irving, în primul rând, n-a vrut s-o lase mai moale. În momentele de final, cruciale pentru meci, după o aruncare la coș ratată și o minge recuperată de Spencer Dinwiddie, Irving nu a cedat, i-a smuls efectiv balonul din mâini recuperatorului și a pasat la exterior pentru Jayson Tatum, al cărui coș de trei puncte a rezolvat partida, Boston urcând la 87-83 cu 45 de secunde rămase de jucat.

„Trebuie să marcheze. Liber în colț, debutant sau veteran, trebuie să marchezi de acolo. Dacă ai încredere nu poți rata, iar el asta a făcut tot anul”, a descris Irving momentul, iar acesta a fost doar un alt exemplu al „chimiei” dintre Irving și Tatum, absolvent și el al Universității Duke și ales de pe locul 3 în draftul din 2017.

La puțin după ce sezonul regular a trecut de prima jumătate, în Boston lucrurile sunt clare. Forța echipei vine din plăcerea de a juca a lui Irving, scăpat de sub influența bizară a lui James, în a cărui umbră îi era imposibil să-și dezvolte instincte pe care oamenii de la Cavaliers le-au văzut atunci când l-au ales în draft. Cunoscut pentru calitățile ofensive și viteza de execuție excepționale, Irving a făcut un mare pas înainte prin venirea în Boston, devenind liderul unei echipe care este pe primul loc, și care poate merge doar în sus.

Cifrele sunt toate de partea lui. Folosit 31.3 minute pe meci (cel mai mare rating din carieră), Irving și-a îmbunătățit procentajele la baloane pierdute (10.1) și victorii (21.8) în timp ce a devenit un apărător de temut, cu rating 104, cel mai mare al carierei sale, așa cum au stabilit specialiștii în statistici de la Basketball Reference. Antrenorul Brad Stevens a fost martorul acestei transformări uluitoare și nu crede că totul este doar o coincidență.

„Cred că este un jucător foarte deștept și care știe bine jocul, iar jucătorii mari se pot redefini. Mereu l-am privit ca pe un tip cu mâini bune, picioare bune, excelent când este izolat și un tip pe care multă lume l-a desconsiderat când vine vorba de calități defensive. Cred că va deveni din ce în ce mai bun. Jucătorii mari vor să demonstreze că pot face orice pe teren. El o demonstrează și cel mai bun mod să o demonstreze este consistența și continuitatea”, a explicat antrenorul pentru Bleacherreport.

Coechipierul Al Horford, de patru ori selecționat în All Star Game, și cunoscut lider de echipă, descrie stilul lui Irving ca pe unul atipic, în care nu se folosește prea mult de vorbe ci de fapte, iar impactul este și mai vizibil.

„Cred că în Cleveland era prea tânăr pentru moment, într-un grup plin de jucători mari. A avut destui veterani în jurul său de la care să primească sfaturi, iar el doar a ascultat. Acum este într-o poziție în care el însuși e un veteran și a devenit comandantul unei corăbii datorită respectului pe care îl emană. Este un campion. Este mai selectiv cu lucrurile pe care le spune, dar când spune ceva trece și la fapte, lucru care aduce cu sine respect și atenție, iar toată lumea îl urmează”, le-a spus Horford celor de la B/R.

Vocea lui Irving nu s-a auzit niciodată în Cleveland pentru că „LeBron consuma tot oxigenul din vestiar”, susține, pentru aceeași sursă un manager din Conferința de Est. Acesta acceptă însă că plecarea din Cleveland n-a fost singurul lucru care să genereze schimbarea de atitudine acestuia, considerând că „Celtics și Irving sunt încă în luna de miere”

”pentru că și-a forțat oarecum plecarea din Cleveland iar Boston l-a transferat el se simte obligat să demonstreze că poate face totul. Dacă evoluția lui devine liniară și nu progresează, însă, lucrurile se vor precipita, iar oamenii din Boston îl vor privi ca pe problema echipei. Dacă LeBron nu ar fi mers în Cleveland, nu ar fi câștigat niciodată nimic. O parte din progres este natural, dar nu cred că a devenit brusc un lider colosal. Este cel mai bun om al echipei, indubitabil, iar oamenii se uită de jos la el, dar asta nu va continua la infinit”, a completat managerul.

Și totuși, mare parte din succesul lui Boston este chiar sosirea lui Irving și capacitatea acestuia de a-i ajuta să progreseze rapid pe Tatum și pe Jaylen Brown, o altă alegere înaltă de draft din 2016, pe care președintele Danny Ainge l-a furat efectiv pentru a redesena un „BIG 3” clasic pentru NBA. Accidentarea dramatică a lui Gordon Hayward, celălalt nume mare adus în Boston în 2017, a accelerat oarecum integrarea lui Irving, metamorfoza sa în lider, dar și progresul celor doi tineri, care au ca model un jucător apropiat de vârsta lor, nu o legendă.

„Uneori, când jucători tineri joacă atât de bine, câștigă rapid încredere. Atât Jayson cât și Jaylen văd colegi din aceeași clasă de draft care nu fac multe lucruri pentru echipele lor, iar ei au un rol în echipa noastră. Ajutorul primit de la Kyrie este incomensurabil, iar ei fac totul pentru a-și îndeplini sarcinile și până acum o fac cu succes”, consideră Stevens, citat de B/R.

Coșul de trei puncte al lui Tatum n-a fost o aberație. În acest an, debutantul are o medie de 4.3 puncte marcate în sfertul 4, fiind depășit doar de… Irving (6.3), iar relația dintre ei s-a cimentat dincolo de cel al unor coechipieri. Din acest motiv Irving îl încurajează constant să-și asume riscuri atunci când oportunitatea apare, lucru care îi oferă încredere tânărului jucător.

„Se întâmplă de foarte multe ori când discutăm în timpul meciurilor”, susține Tatum, iar Irving are, la rându-i doar vorbe frumoase despre noul său coechipier.

„Eram deja într-o relație aproape frățească de când mă aflam Cleveland și apoi m-am trezit într-o dimineață în Boston. Din acel moment relația noastră a continuat să se dezvolte. Îi ofer spațiu și îmi oferă spațiu. Dar oricând are nevoie de mine, un sprijin, un sfat, un ghiont, eu sunt acolo. I-am spus asta din ziua 1. Nu contează ce faci acolo, oricând poți veni la mine să te ajut să-ți crești încrederea în tine”, susține noul comandant din Boston.

Pentru Irving, însă, un asemenea discurs pare de-a dreptul bizar. Sub aripa lui James, el n-a avut niciodată o asemenea atitudine și nici o asemenea responsabilitate. Camerele nu erau tot timpul pe el, reportofoanele erau aliniate întotdeauna în fața Regelui, iar ceilalți oameni din vestiar își așteptau cuminți rândul la glorie. Dacă venea. Probabil acesta este și motivul pentru care Irving a cerut cu atâta insistență să plece din Cleveland: să demonstreze că vocea și talentul său pot conduce o echipă la succes.

„Când LeBron a ajuns în Ohio, Kyrie nu putea să conducă pe nimeni, nicăieri. Avea 20 de ani și eu unul nu l-aș fi urmat nici peste stradă, dacă ne referim strict la calitățile de lider. Talentul era evident, dar pentru un lider e nevoie de mai mult decât talent. Îți trebuie un anumit caracter, iar la acel moment el era doar un puști talentat. Cred că actualul Irving este mai mult produsul maturizării sale ca om, decât unul al evadării din umbra lui James. Cred că el și-a spus: dacă vreau să fiu recunoscut ca unul dintre cei mari, trebuie să joc ambele faze și să conduc. Pentru că el n-a făcut asta în Cleveland”, a completat misteriosul manager pentru B/R.

Dar Irving a ieșit de sub umbra lui LeBron și acum singurul lui scop este să mențină ștacheta pe care el a ridicat-o în prima parte a sezonului în Boston. Tot ce n-a făcut în Cleveland face în Boston, iar o privire retrospectivă arată că la Cavaliers nu avea de ce să facă anumite lucruri pentru că parțial nu era gata să le facă, parțial nu trebuia să le facă și, mai ales, era pe terenul altcuiva.

De la momentul Brooklyn, Celtics au record 1-2, în cele două partide pierdute Irving aflându-se în tribună cu probleme medicale. Decisiv (și) la Londra el îi poate conduce pe Celtics înapoi la glorie, și cel puțin în acest moment este liderul care Isaiah Thomas încetase să fie. Ce va urma din povestea lui este mister, dar în 2018, Kyrie Irving face parte din grupul „marilor”.

Foto: Charles Krupa/Associated Press

By

web design by SianImage.RO
Hochei - Jocuri Online - Bucură-te de gustul victoriei!
Livescore