EXPERIMENTUL PELICANS: Pot New Orleans Pelicans să mențină sistemul cu două turnuri în era baschetului cu oameni „scunzi”?

January 27, 2018

Orașul pe care îl reprezintă este faimos în toată lumea pentru amestecurile pline de curaj din bucătărie, care nu respectă nicio regulă dar au rezultate fantastice pentru papilele gustative, iar Pelicans iau puțin din nebunia bucătarilor și o aplică pe terenul de baschet, îndrăznind să propună un sistem destinat parcă ratării: două turnuri de control în primul cinci, într-o eră în care dimensiunea contează în baschet doar în jos.

Experimentul va dura, cel puțin pe hârtie, doar un an, pentru că DeMarcus Cousins (Boogie) mai are doar un an de contract cu Pelicans, și Anthony Davis (‘Brow), plus clubul, trebuie să-l convingă cumva să rămână în Louisiana. Cu oamenii potriviți? Cu antrenorul potrivit? Cu cecul potrivit?

Prima problemă pare cel mai dificil de rezolvat. Încă de anul trecut oamenii din organizație (NBA) și din jurul ei au început să-și exprime neîncrederea într-un viitor strălucit al francizei, una prea mică pentru Davis. Spun ei. Vocile tot mai sonore trec ușor peste elemente esențiale, cum ar fi contractul generos pe care îl are jucătorul până în 2020 și faptul că acesta și-a exprimat mereu dragostea pentru club și oraș, dar și pentru planurile de viitor ale francizei. Zgomotul constant de tobe sugerează că la 24 de ani ‘Brow își risipește inutil cei mai buni ani ai carierei într-o organizație care a adunat o gașcă de indivizi mediocri să-l ajute în căutarea succesului, garantându-și, însă, falimentul financiar prin transferul lui Cousins, care ar urma să devină cel mai bine plătit jucător din ligă în vară. Dacă mai vrea să continue în New Orleans.

La acest moment, Davis pare că se simte bine și este chiar amuzat de toată tevatura din jurul său, afirmația antrenorului Alvin Gentry, conform căreia îl va lăsa să plece la Boston Celtics dacă New Orleans primește în schimb pe New England Patriots, fiind primită cu un hohot de râs și o reacție logică. „Totul e haios pentru mine!”

Dar zvonurile care îi privesc pe cei doi „mari” din cinci-ul Pelicanilor nu par lipsite de substanță. Statistica spune că Davis a jucat doar patru meciuri în play-off și este, incontestabil, cel mai bun jucător din ligă cu record negativ în carieră. În plus, percepția generală este că Pelicans sunt pe marginea prăpastiei din punct de vedere financiar, iar instabilitatea a devenit o constantă, pe lângă Davis, Gentry, Dell Demps și Cousins fiind, constant, pe lista „șoaptelor”, mai ales cele negative. Lotul Pelicanilor este slab, pentru că în afară de Cousins și, parțial, Jrue Holiday, nimeni nu impresionează sau produce un impact, iar asta se întoarce, pe termen lung, chiar împotriva lui Davis, care trebuie să fie salvatorul în fiecare meci. În plus, rezumându-ne strict la piața actuală, Pelicans ar putea obține un pachet fantastic de la Celtics pentru Davis, posesoare a unui lot tânăr, a unor opțiuni de draft importante și a unei dorințe fantastice să-l aducă pe ‘Brow lângă Kyrie Irving.

Dar, nimic nu îi obligă pe Pelicans să aleagă această cale. Și nici pe Davis.

De altfel, și clubul pare decis să-i păstreze și pe Davis și pe Cousins, aleși să participe în All Star Game, mai ales că cei doi se potrivesc ca două mănuși în teren.

Desigur, varianta dezirabilă va fi una extrem de scumpă în vară, pentru că Boogie va cere (și va primi) un salariu în jurul a 30 de milioane de dolari pe an, iar Pelicans vor trebui să plătească. Holiday a primit 26 de milioane de dolari anul acesta, iar Davis va negocia la sânge, cu siguranță cel mai mare contract anual din ligă peste doi ani, ori o tripletă care să câștige 90 de milioane de dolari într-un an va fi păstrată cu mari sacrificii de lot, mai ales când ești o franciză modestă.

Cum vor reuși Pelicans să găsească răspunsuri la întrebările financiare fără să fie loviți brutal de taxa de lux, este un mister. Contractele proaste oferite lui Solomon Hill și Omer Asik, până în 2020 se întorc acum ca un bumerang împotriva echipei, iar tot ce pot face este să se orienteze perfect în draft sau să spere că pot convinge niște tineri să vină lângă trio-ul milionar și să contribuie imediat. Cu un GM (Demps) care nu are un CV foarte impresionant, șansele sunt mici spre nule.

Toate aceste probleme sunt legitime, dar Pelicans încearcă să găsească răspunsuri la alte întrebări, mai ciudate. Cum este posibil ca o echipă care bate astăzi pe Celtics să risipească un avans de 19 puncte și să ia bătaie de la cea mai slabă echipă din NBA (Hawks)? Cum poate Davis să marcheze 48 de puncte azi, 45 poimâine și OPT puncte în al treilea meci din serie? Cum poate Cousins să se transforme, de la o zi la alta, dintr-un pitbull într-un motan neglijent? Cum pot trece Pelicans peste o seară proastă a uneia dintre cele două vedete, pentru că este evident că ‘Brow și Boogie se completează perfect și când joacă prost și când o fac perfect, iar Pelicans sunt o catastrofă în prima variantă?

Cei doi au aproape 12 luni de când joacă împreună și, după un start mai greu, au reușit să devină una dintre cele mai bune perechi din NBA. Cei doi prieteni sunt singurul cuplu cu minimum 25 de puncte marcate pe meci (26, mai precis) și cu minimum 10 recuperări (13 Cousins, 10 Davis), devenind perechea perfectă din atac și apărare. Se completează datorită prieteniei care îi leagă din perioada petrecută la Kentucky Wildcats, respectului reciproc și stilului asemănător de joc care au făcut un duo ales parcă pentru perfecțiune. Doar împreună însă.

„Relația noastră este una puternică. Una este să fim prieteni când suntem la echipe diferite, iar alta este să jucăm în aceeași echipă. Suntem pe aceeași pagină tot timpul. Suntem buni” – DeMarcus Cousins despre relația cu Anthony Davis.

Această relație dintre Boogie și ‘Brow va fi și motivul pentru care Pelicans nu-l vor pierde pe Cousins la vară (plus faptul că jucătorul ar putea pierde 40 de milioane de dolari). Obiectivul este ca Pelicans să devină o echipă care să cauzeze o veritabilă furtună sub panouri, iar lucrurile încep să se îndrepte către acest deziderat. Într-o ligă care începe să se îndepărteze de jucătorii de peste 2.10 metri care sunt motoarele echipelor lor, Davis și Cousins au început să pună tot mai multă presiune pe adversarii direcți.

„Este extrem de dificil pentru o echipă normală să schimbe oamenii mai mici de înălțime de la AD la DeMarcus pentru că ambii pot juca și în interiorul și în exteriorul căciulii. Suntem construiți diferit de restul echipelor. Putem juca rapid pentru că pot recupera ușor baloane și sunt foarte buni pasatori. Sau putem alege un ritm mai lent, depinde de adversar și moment”, declară Gentry.

Unicitatea construcției Pelicanilor, acum în contrast cu toți adversarii din NBA, le oferă un ușor avantaj, susține antrenorul:

„Nimeni nu ne poate dicta cum să jucăm. Poate evoluăm împotriva echipelor mari din ligă, dar tot noi avem prima șansă. Jucăm ce știm să jucăm. Ne place să avem doi băieți mari pe parchet cât mai mult timp într-un meci. AD poate păzi orice jucător din NBA și nu ne vom ajusta strategia după fiecare adversar în parte. Simțim că ei trebuie să se protejeze de noi, nu invers”.

Iar Davis îi dă dreptate: „Suntem doi tipi care fac față în orice moment și dictează ritmul. Ne completăm unul pe altul. Ne creăm spații, unul în interior, altul în exterior, blocăm unul pentru altul și eliberăm culoare. Este foarte dificil pentru adversari să joace împotriva a doi tipi mari, pentru că cei mai mulți nu sunt obișnuiți cu numerele 4 și 5 de asemenea dimensiuni”.

Și cifrele sunt monstruoase. Cousins și Davis aruncă la coș de dincolo de linia de trei puncte de trei ori mai des decât următorul coechipier, procentajul este mai mult decât decent, 35, iar asta îi aduce în fața unor cupluri similare care au fost legendare. David Robinson și Tim Duncan nici măcar nu s-au apropiat de performanța lor statistică. La fel Hakeem Olajuwon și Ralph Sampson. Desigur, erau alte vremuri în NBA, când „greii” jucau mai mult în căciulă, nu dincolo de linie, dar performanța rămâne.

Abilitatea celor doi de a arunca de la trei puncte este un avantaj enorm pentru că oferă culoare de pase pe tot terenul, dar se poate întoarce ca un bumerang împotriva lor pentru că le anulează avantajul înălțimii. Când sunt dincolo de semicerc, devin brusc niște băieți de 1.90, iar meciul cu Hawks a demonstrat că o seară proastă, poate determina o catastrofă. Ambițios, Cousins s-a încăpățânat să arunce de dincolo de linie, iar Atlanta a scăpat de coșmarul protecției sub panou a unui jucător cât casa, care ar trebui să încerce coșuri ușoare și să recupereze baloane în fața unor apărători modești, fizic și ca potențial (Dewayne Dedmon și Mike Muscala). Eșecul a fost doar o consecință.

Un alt element care trage în jos echipa nu mai depinde de ‘Brow și Boogie: ajutorul. Holiday a reușit să-și crească nivelul jocului în ultima perioadă iar Rajon Rondo s-a descurcat decent, dar stă puțin pe teren, însă sunt singurele nume care contribuie la progres. E’Twuan Moore este mai inconstant ca monedele virtuale, Hill este în infirmerie de la începutul anului (și nu va ieși până în martie), iar Cousins și Davis nu pot face mereu meciurile vieții, mai ales că le lipsește experiența. Cousins nu a jucat nici un meci de play-off, iar Davis va da mereu de Warriors dincolo de sezonul regular, și din acest motiv a fost adus Rondo. Cu toate belelele lui.

„Când am semnat cu Pelicans le-am spus că voi fi cel mai mare critic al echipei pentru că am văzut un potențial imens. Vreau să-i împing de la spate cât pot de mult. Nu știu câți au mai trecut prin asta înainte, dar așteptările mele sunt foarte mari, a declarat Rondo pentru nba.com, el oferind un exemplu personal pentru a-și susține ideea: Kevin Garnett.

„Felul său de a aborda și de a juca un meci baschet a fost unic. Niciodată nu renunța la luptă, indiferent de situație. Este cel mai puțin egoist jucător pe care l-am văzut. Încerc să le ofer acestor băieți tot ce am primit și eu de la veteranii alături de care am jucat. Sunt aici să le ofer experiența mea și să-i ajut cu tot ce pot și tot ce au nevoie. Am avut multe minți strălucite în jurul meu, deci tot ce am primit dau înapoi acum. Iar despre acești doi băieți… singurul lucru care îi ține pe loc este un titlu de campion. Drumul către tărâmul făgăduinței este însă blocat de un singur hop, iar dacă îl trec pot ajunge cei mai mari”, a explicat acesta.

Până la a se gândi la titluri, Pelicans, Davis și Cousins mai au însă un drum foarte lung. În varianta pesimistă, Cousins refuză să semneze un nou contract, una-două alegeri de draft se dovedesc eronate, apar probleme pe bancă sau în biroul managerial, lotul nu mai contribuie chiar cu nimic, iar Davis cere să plece.

Acum, planul este să se meargă înainte, împotriva curentului, cu Davis evoluând la nivel de MVP și Cousins între primii cinci pivoți din ligă, dar rezultatele ajută. Ce se va întâmpla dacă Pelicans intră pe tobogan, este însă mister.

În final, cu atâta talent împărțit de cei doi jucători franciză, acest experiment plin de curaj trebuie să aducă și rezultate ai bune decât ce au arătat Pelicans de la venirea lui Davis. În curând vom vedea dacă încăpățânarea de a-i păstra pe Cousins și Davis împreună se va transforma în Marele Progres sau Marea Țeapă.

Acest material este o adaptare după Shaun Powell, freelancer. Foto: usatodaysports.com

By

web design by SianImage.RO
Hochei - Jocuri Online - Bucură-te de gustul victoriei!
Livescore